dictaturajustitiei

Lupta mea este inegală, ceilalţi deţin întreaga putere, dar eu îl am pe Dumnezeu alături de mine

În septembrie 1998, am fost de acord să devin director cu delegaţie, în şcoala unde lucram şi lucrez şi azi ca profesor de matematică.

Directorul demisionase din funcţie, niciunul dintre colegii mei nu a vrut să accepte această funcţie , era o şcoală unde izbucneau des conflicte, dar eu am acceptat pentru că nu mai făceam faţă cheltuielilor curente deoarece îmi cumpărasem un televisor color. Indemnizaţia de director era de 200 lei, cât rata lunară la televizor.

Nu dădeam doi bani pe funcţie, credeam că se reduce la a schimba becurile arse şi geamurile sparte. Şcoala avea la vremea respectivă peste o sută de geamuri sparte şi în fiecare clasă dacă se aprindeau trei becuri din nouă.
Am descoperit că nu ştiu nimic despre managementul unei şcoli şi ... mi-am cumpărat cărţi pe care le-am studiat cu multă pasiune. Era ceva nou.

Vremurile sau schimbat şi, pentru că în primul rând sunt cadru didactic, am terminat şi un master în management educaţional la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti.

După cum ştim cu toţii promovarea într-o funcţie nu se face pe criterii de competenţă ci pe criterii de apartenenţă la ,, o gaşcă transpartinică ”.
Pentru că îmi place să gândesc cu propriul meu cap, sunt atipică spun şefii mei, am fluierat în biserică fiind împotriva suspendării preşedintelui Traian Băsescu şi astfel după zece ani, mi-am pierdut funcţia de director, pe care în 2008 o ocupam de această dată cu concurs.

Duhovnicul meu m-a sfătuit să accept precum Iov şi să nu mă revolt.

Am acceptat că atâta timp doar mi-a fost scris să fiu manager, totul se face cu voia lui Dumnezeu, dar nu pot să accept să trăiesc într-o societate coruptă şi să tac, mi-ar fi ruşine de mine să mă privesc în oglindă, mi-ar fi ruşine de băieţii mei care poate într-o zi mi-ar reproşa că am fost laşă, mi-ar fi ruşine de elevii mei pe care i-am educat şi îi educ în continuare în spiritul cinstei şi dreptăţii. Vreau să pot să privesc în ochii celorlalţi şi să nu îmi fie ruşine de mine.

Lupta mea este ineg

Contact Me